Am început să experimentez cu o unealtă dremel în 2009, sculptând Tikis în ramuri de copac mort din grădina mamei mele. Apoi am descoperit minunile sculptării în punți de skateboard și m-am îndrăgostit de acest proces în timp ce sculptam ultima punte pe care am folosit-o. De atunci am tot experimentat și am început să combin punți de skate cu rășină epoxidică în 2020, deoarece mă jucam cu rășini transparente la slujba mea de sculptor.

Cea mai mare provocare este să încerc cât mai mult posibil să nu sparg piesele mici și să pot ajunge în locuri complicate atunci când sculptez cranii. Iar una dintre cele mai stresante părți este turnarea rășinii și speranța că raportul de amestec este cel corect, deoarece ai o singură șansă de a acoperi sculptura ta unică.

Îmi place atât de mult să fac cantități uriașe de praf de lemn multicolor în timp ce sculptez niște punți de skateboard folosite, săpând adânc și sculptând formele dintr-un bloc mare de punți reciclate este, de asemenea, una dintre cele mai satisfăcătoare etape din ceea ce fac.

Am mai multe caiete de schițe în care desenez câteva dintre modelele mele, așa că, dacă nu sunt inspirată, le răsfoiesc și aleg o temă sau un model care îmi place. De obicei, am idei la întâmplare care îmi vin în cap și le pun rapid pe hârtie. Poate fi un tip de design care îmi place, o provocare tehnică sau pur și simplu o idee generală în jurul mâncării sau niște referințe la copiii din anii '90. Iar când sunt în sfârșit pe cale să încep o nouă sculptură, fac câteva desene și uneori chiar creez un model 3D.